Revista Time ar putea cu siguranta sa desemneze Moartea drept “Persoana Anului” pentru 2016. Pentru ca si-a facut treaba intr-un mod “exemplar”. Anul acesta au plecat multi oameni intr-o alta calatorie. Celebritati, despre care, din pacate, am vazut posturi doar dupa ce nu au mai fost, iar in rest au fost pe undeva pe acolo, luptandu-se dupa lumina vreunui reflector mediatic, dar si multi oameni ucisi in conflicte gen Aleppo despre care uitam ca inca duc o lupta pentru supravietuire. Dar asa suntem noi oamenii…ne plac can-can-urile si uneori suntem ignoranti la cei mai “mici” si “neinsemnati” de langa noi.

Nu stiu daca sunt adeptul neaparat nici al celor care “citesc in stele” si vorbesc despre o schimbare de energie si constiinta la nivel planetar. Despre neimpliniri ale sufletelor care intr-un final aleg sa mearga mai departe. Dar stiu ca sunt adeptul celor care spun ca nu stim sa apreciem oamenii decat atunci cand ii pierdem. Si o simtim foarte tare dupa un an care ne-a saracit viata in asa multe feluri. Un an despre care multi spun ca abia asteapta sa moara si el. Si, totusi, poate aceasta e marea lectie a lui 2016.

Nu stiu daca imi va fi dor de 2016. Mai este o zi si voi vedea. Si nici nu stiu ce sa scriu ca a insemnat el pentru mine. Dar cred ca a fost un an bun. Un an in care am avut ocazia sa primesc 365 de noi provocari, sa vad 365 de noi rasarituri de soare si zambete de la oamenii din jur. Deci, facand o retrospectiva scurta si seaca, zic a fost bine.

Ce imi doresc dupa acest 2016? Ca sa fiu in ton cu atmosfera, as spune ca imi doresc sa traiesc. Dar nu doar sa fiu viu. Ci sa traiesc cu adevarat tot ce primesc de la Mama Natura. Si sa o fac in plina recunostinta si apreciere a acestui cadou numit viata. Spunea marele actor Adrian Pintea candva: “traiti, ba, traiti, ca de murit nu-i nici o scofala!”. Asa ca, voi da check la 2016 si ma duc sa “cuceresc lumea”. Pentru ca, desi poate nu va scrie revista Time, persoana anului urmator pentru mine ar fi bine sa fiu eu!