Citesc de doua zile in presa despre un pilot polonez care a reusit sa puna la sol un avion in Varsovia, fara tren de aterizare (pe burta) si, astfel, sa salveze 230 de vieti. Am avut si noi un caz similar la Timisoara. Bravo lui. Tadeusz Wrona este un erou.

Termenul acesta de erou insa ma pune pe ganduri. Ma gandesc la tarisoara noastra draga si la vorba aia pur romaneasca “iti trebuie curaj sa”…cine sunt eroi la noi? Cred ca noi toti la un loc suntem eroi ca traim aici. Ne trebuie mult curaj sa pilotam, fara tren de aterizare, pe pista asta alunecoasa pe care ne-o ofera aeroportul Romania.

Desigur, urmam procedurile. Facem ceea ce trebuie…platim taxe, urmam marcajele, iar, atunci cand se termina “combustibilul”, impingem masinaria de la spate…. Ne incapatanam sa nu decolam spre locatii mai insorite. Ignoram si ceata care s-a asternut peste noi.

In schimb, am crezut ca, acolo “jos”,  cineva a pregatit pista pentru noi. Din pacate nu e chiar asa. Asfaltul pistei este plin de gropi…cu roti sau fara roti, tot ne zguduie si nu stim daca cineva e gata sa intervina. Parasute de salvare nu mai prea sunt…sau nu destule…pentru ca s-au furat.  “Jos”-ul este “Sus”…iar celor de sus nu le mai pasa. Ei zboara cu alt tip de avion, fara aprobarea turnului de control.

E un act de mare curaj, cred eu. Sa stam in carlinga vietii noastre cotidiene, sa incercam sa intelegem ce ne arata toate aparatele si sa mentinem linia de plutire. Sa vedem tot timpul orizontul.

Bravo noua! Chiar suntem adevarati eroi!

Va doresc calatorie placuta, fara multe turbulente!