Adevarul despre dragoste nu il stie nimeni. Adica nu cred ca exista un adevar adevarat. Pentru ca dragostea nu se gandeste si nu are logica. Nu se poate demonstra matematic, daca pot sa spun asa. Dragostea se simte. Iar fiecare dintre noi simtim intr-un mod unic si personal. Ea poate avea niste valente comune ce se gasesc la cei mai multi dintre noi, sau criterii dupa care spunem ca iubim si suntem iubiti, dar este totusi un sentiment. Si acel sentiment este personal, pentru ca e generat din inima. Casa dragostei nu este in stomac. Acolo sunt fluturii care zboara si nu raman. Casa dragostei nu este in stele. Acolo sunt visele si idealurile, locul unde dormim cu ochii deschisi. Dragostea adevarata este inauntru nostru, in inima, pentru ca acolo este sufletul. Si cand iubesti cu sufletul, atunci poti spune ca vorbesti de dragoste adevarata.
Si atunci care este adevarul despre dragoste? Mi-ar placea sa il stiu. Ar fi mai simplu cateodata. In schimb, am cateva idei despre ce ar trebui sau ar putea sa fie. In primul rand, in dragoste, adevarul este un numar par. Adica se imparte la doi, cum ar spune copilul meu. Daca nu vorbim de doi oameni, nu vorbim de dragoste. Daca doar unul simte, inseamna ca nu exista conexiune. Si fara conexiune, nu exista relatie. Mai mult, trebuie sa fie o conexiune de doi in care amandoi castiga. Ca in business: win-win. Daca in aceasta conexiune unul se simte neindreptatit, sau negastigat din asta, se cam rupe contractul. Si asta inseamna sa il lasi pe celalalt sa descopere cine esti cu adevarat si sa descoperi la randul tau acelasi lucru. Sa nu existe lucruri pe care le tii ascunse. Inseamna “sa joci” cu cartile pe fata.
Apoi, cred ca putem vorbi de incredere. Un tip mai destept ca mine spunea: “Pana unde poti avea incredere intr-o persoana? Atunci cand iubesti…pana la capat!” In dragoste e vital sa ai incredere in celalalt. Si nu e neaparat nevoie pana “moartea ne va desparti”. Ajunge pana esti acolo, in relatia aceea. Nu poti sa iubesti pe jumatate si din cand in cand sa te indoiesti. Vorbesc aici de dragoste, nu de perioada in care fluturasii zboara nestingheriti. Vorbesc de dragostea care rezista si cand cerul e mai gri deasupra capului si nu zboara nimic. Cand problemele bat la usa, dar usa o deschidem in doi. Cand amandoi fac fata situatiilor, se sustin si nu renunta unul la celalalt. Cand amandoi fac curatentie; nu unul da cu matura, face mancare, are grija de casa, iar celalalt se uita la televizor, ca sa spun asa. Dragostea nu functioneaza punandu-ti intrebari. Cand stii de ce esti acolo si ce inseamna celalalt pentru tine, nu exista loc pentru semne de intrebare. Nu mai esti orb si nici nesigur. Pentru ca dragostea functioneaza cu incredere si cu asumare a rolului fiecaruia in relatie.
Dragostea adevarata inseamna si implicare. Oamenii se schimba in timp. Ne indragostim de o persoana, dar acea persoana se schimba in timp. Ca fiecare dintre noi. Partenerii nostri nu raman oamenii de care ne-am indragostit. Nici noi nu stam pe loc, pentru ca timpul nu sta pe loc pentru nimeni. Dar facem fata la asta, daca ne implicam. Zi de zi. Daca ne intereseaza relatia noastra si ne implicam, nu vom ajunge niciodata sa spunem ca persoana de langa noi nu mai este persoana de care ne-am indragostit. Pentru ca implicarea inseamna sa cunosti cum s-a dezvoltat persoana de langa tine si sa o sustii. Nu sa stai si sa iubesti poza ei creata de momentul in care ai cunoscut-o si te-ai indragostit. In acest caz, persoana de langa noi nici macar nu e de vina pentru asta. Ea a fost acolo tot timpul, asa cum a fost…poza a facut-o altcineva. Cand te implici, intelegi ca relatia are o dinamica anume, ca dragostea se dezvolta si are nevoie de tine sa fii activ.
Dragostea adevarata mai inseamna comunicare. Sa spui tot ce e acolo pe suflet. Bun sau rau, fara grija ca celalalt se supara. Daca iubesti cu adevarat, nu te superi. Atunci iti pasa si faci ceva sa faci mai bine. Dar, daca nu comunici, nu stii ce sa faci. Pentru ca nu exista manual de utilizator in dragoste. Nu poti fugi repede la pagina 2, aliniatul 2 si sa vezi care e masura de urgenta pentru o situatie anume. Daca nu comunici, nu stii ce problema ai si nu stii ce sa cauti. Si nu stii ce sa faci. Iar comunicarea se face impreuna cu ascultare. Vorba aia: ai doua urechi si o singura gura. Vorbesti o data, dar asculti de doua ori. Si nu trebuie numai sa auzi, chiar e nevoie sa asculti. Si sa intelegi. Cand intelegi si intelege si celalalt, atunci vorbim de comunicare reala. Atunci vorbim de dragoste reala, adevarata.
Dragostea adevarata mai inseamna sa fii constient de ce faci. Nu e doar un sentiment pe care nu il intelegi si care iti afecteaza parcursul relatiei. Daca ne iubim e bine, daca nu…vine beleaua. Dragostea adevarata este o constientizare, o trezire, un stil de viata, nu doar o simpla emotie. Este ceva ce, in mod constient, adopti in sistemul tau si felul tau de a fi. Facand asta, nu te mai opreste nimic. Atunci nu mai vorbesti despre a cui e vina, atunci cauti solutii. Atunci, niciun obstacol nu e prea mare, nici o lupta nu e prea grea. Pentru ca nu mai poti sa fii altfel. Nu mai poti sa te prefaci. Pentru ca atunci esti tu cu adevarat. Atunci nu doar existi, atunci traiesti cu adevarat. Si vei continua, pentru ca ai inteles esenta iubirii.
Care este adevarul despre dragoste? Uita-te in inima ta si in sufletul tau. Functioneaza in doi, nu singur, si pune totul pe masa. Ai incredere si asuma-ti rolul. Implica-te si cunoaste. Comunica si nu uita sa asculti. Fii constient, treaz si adopta dragostea ca un stil de viata.
Adevarul despre dragoste este la tine!