De multe ori m-am intrebat care este cea mai buna banca. Unii prieteni chiar m-au intrebat care banca sa o aleaga, eu, la randul meu, schimband bancile de cateva ori. Ei, aseara, am aflat si eu.

De vreo doua saptamani ne-am mutat la casa…asa mai la tara. Aseara am vrut sa returnez o roaba inapoi vecinului meu si chiar am facut-o. El ma astepta frumos in fata casei. Ii dau roaba, multumindu-i, iar el ma invita sa iau loc, pe banca, la o poveste.

Imi lauda omul casa, imi spune ca asa nu a mai vazut, etc, etc. Printre ele, ma intreaba daca nu imi fac banca. Mirat, intreb ce banca (sigur nu ma vad vreun mahar de bancher de tara). “Banca la strada”, spune vecinul. “Pai nu iesiti seara la strada?”. Naiv, ii spun ca poate sa vina in curte, pe terasa, la un suc, la o poveste, daca doreste. Bineinteles ca ramanem amandoi interzisi…fiecare in filmul lui si cu puterea lui de intelegere.

Pe drum inapoi, ma uit pe strada si ma luminez. Vad oameni in fata fiecarei case pe banci, urmarind tot ce misca, povestindu-si intamplarile zilei, comentand stirile sau, pur si simplu, stand acolo…contempland. Cei care nu sunt afara pe banca, probabil sunt la birt sau deja in lumea viselor.

Nu m-am gandit pana acum sa-mi fac banca la strada. Pentru ca nu mi se parea ca se incadreaza in decor. Dar nici nu am inteles “puterea” bancii. La noi, la tara, nu conteaza cine esti, cat de frumoasa e casa sau cat de “gras” e contul din banca. Daca nu ai banca – la strada – nu existi.