Ieri am mai pierdut un prieten. Deja devine ușor enervantă treaba asta. Am pierdut cam mulți…sau poate am îmbătrânit și asta vine acum normal. Dar, pe de altă parte, îmi este clar că este un fapt de viață. Death and taxes, spun americanii. Poate de taxe mai scăpăm, dar Tanti asta în Negru nu ne iartă. Poate nu e nici măcar o tanti. Unii spun că e un el… Îngerul Morții.

Dar nu despre asta vroiam să scriu. Atunci când pierdem pe cineva drag, suntem expuși din nou la o analiză interioară. Ne gândim cumva automat la ceea ce înseamnă viața, care este scopul ei, de ce o trăim, dacă o trăim sau doar existăm, la ce ne face fericiți, la ceea ce contează pentru noi. Chiar așa, ce contează?

Avem perioade în viață când spunem că contează să fim deștepți ca să avem un viitor mai bun. Și băgăm în noi scoală, cursuri extra, participăm la seminarii, colecționăm diplome. Doar ni se spune că toată viața învățăm, nu? Chiar contează asta?

Apoi spunem că contează să facem carieră, să avem un job super bun. Să facem bani. Că doar nu ne-am bătucit fundurile pe scaunele școlii degeaba. Și ne ducem și ne dăm viața într-un job care ne stoarce de tot ce avem. Fie, e adevărat, crește numărul de carduri în portofel, arătăm mai bine, devenim mai interesanți și mai importanți. Viața e mai roz. Chiar contează asta?

Urmăm cursul vieții și spunem că contează să avem o familie. Să fim împliniți și pe plan personal. Și o facem. Crește familia, facem case, ne luăm mașini, ducem copiii la școli bune, facem credite pentru tot felul de lucruri. Poate cu puțin noroc petrecem și timp cu ei, atunci când nu suntem din nou la acel job care produce acei bani pentru care am învățat atâta timp. Evoluăm și spunem că e bine, că lăsăm ceva în urmă. Chiar contează asta?

Într-un oareșcare final ne întâlnim cu Ea sau El. Negrul acesta adânc…care ne ia și ne duce cine știe unde. Gata. Întuneric. S-a terminat. Ne place sau nu, vrem sau nu vrem…e gata. Ce mai contează, spunem noi, că oricum nu mai suntem aici să vedem, să simțim ceva. Păi atunci, ce contează cu adevărat în viața asta? Pentru ce trăim? Ce contează cu adevărat pentru noi?

Ne gândim prea rar la asta. Mai dispare cineva drag ca să ne amintească. Când ne deschidem mintea să ne uităm și în alt mod la viață…să mergem înăuntru spre noi? Spre centru…acolo în inimă…sau, mai adânc, în suflet? Oare asta contează?