Ajung de multe ori in viata cand ceea ce se intampla cu mine se vede doar in alb si negru. Sau mai rau, e asa mult gri ca nici macar nu stiu in ce directie sa o apuc. E asa de apasator incat cred ca toti norii de pe lumea asta se aduna doar deasupra capului meu, se lovesc intre ei, creeaza fulgere si furtuna e gata sa se prabuseasca peste mine. Pe englezeste as spune ca “I’m feeling blue”, dar nu tine, ca acolo macar vad putin albastru. Si cred ca multi dintre noi trecem deseori prin starea asta.

Atunci apare Mama Natura si imi trage din nou doua peste cap. Este a nu-stiu-cata zi cand pot sa ma uit pe cer si sa vad un rasarit superb. Un rasarit plin de culoare si lumina. Un rasarit care imi spune ca sunt iubit si ca pot sa fiu multumitor ca mai pot trai o zi frumoasa. Un rasarit care imi da speranta.

Un tip mai celebru ca mine spunea ca ochii nostri nu doar vad ceea ce se intampla si transmit informatii mai departe. El spune ca ochii nostri functioneaza si ca niste proiectoare care trimit in Univers intentia noastra pentru viata noastra. Si mi se pare destul de logic. Pentru ca ochii nostri, oglinda sufletului – vorba aia din batrani, nu mint si, pana la urma, noi ne facem viata asa cum o dorim. Noi o proiectam. Noi alegem daca traim dupa sabloane tiparite in alb si negru sau daca le coloram si sa le transformam in desene minunate pentru noi.

Astazi am vazut un rasarit fantastic…si merg pe mana lui. Astazi stiu ca tine de mine sa pun culoare in viata mea si sa las norii aia gri sa faca ce vor. Pentru ca ochii mei pot proiecta o “umbrela” deasupra mea, iar ploaia nu va face decat sa curete aerul pe care il respir si drumul pe care merg. Astazi imi ascut creioanele si ma apuc de colorat. Pentru ca viata e mult mai faina in…culori.