E greu sa vorbesti despre iubire, mai ales cand este un subiect cunoscut de toata lumea. Si pana la urma, exista vreun expert in iubire? Nu, nu cred. Iar in iubire nu prea are cine sa iti dea sfaturi pentru ca nu se aplica la tine, la situatia ta. Singura care poate sa iti dea sfaturi este, de fapt, inima ta. Este sufletul tau ascuns acolo in inima ta care iti spune ce vrea, daca inveti sa il asculti.

Iubim in fiecare zi. Iubesti timpul petrecut cu partenerul tau chiar daca uneori nu te vrea aproape…si asta pentru ca stii ca este ceea ce vrei sa ai langa tine; iubesti timpul petrecut cu copilul tau care vrea sa se joace cu tine chiar si atunci cand tu nu ai chef sau esti frant de oboseala; iubesti sa lucrezi la un proiect care te provoaca si vrei sa iti dovedesti ca esti bun. Da, iubim in fiecare zi si aruncam cu iubirea in toate partile.

De cele mai multe ori insa ne complicam viata. Pur si simplu. Pentru ca atribuim iubirea unor oameni, unor circumstante care nu o merita. Iar cei care sufera sunt: pam pam…tot noi. Pentru ca generam niste asteptari, care, neindeplinite, duc la dezamagiri si suferinte. Iar ea, iubirea nu e nelimitata. Ajungi cateodata in punctul unde nu mai ai. Pentru ca uiti sa mai umpli paharul de iubire cu care ai plecat la drum si din care ai baut cate putin in fiecare zi. Si, atunci cand nu primesti iubire inapoi, sorbi in gol. Pentru ca nu mai e nimic acolo.

Si totusi, care e solutia? Pentru ca nu se poate sa traim fara iubire. E sentimentul universal care guverneaza universul, singurul care are rost, are sens si merita a fi trait. Pai…nu am solutia. Dar stiu ca trebuie sa ma uit la inima, la suflet si sa incep sa ascult. Iar sufletul imi spune ca, daca nu ma iubesc in primul rand pe mine, nu am cum sa iubesc pe altii iar ei sa ma iubeasca la randul lor. Daca nu ma respect in primul rand pe mine, nu am cum sa primesc respect de la altii. Si pana la urma, doar pe mine ma am. Nu am drept asupra nimanui altcuiva. Fiecare este pe barba sa, isi asuma ce vrea si isi implineste destinul cum stie. Tot ce pot face este sa incerc sa iubesc neconditionat (un ideal, recunosc, si o lectie mega-grea de invatat), iar, daca cineva simte ca vrea sa imparta din iubirea sa cu mine, o accept si ma bucur de ea. In rest…e poveste.

Am scris azi despre iubire, fara a avea pretentia ca stiu cu ce se mananca…dar am scris cu iubire. Si, de azi, imi iau sufletul si ma apuc sa-l iubesc.