Viața ne duce deseori în tot felul de situații. Unele plăcute, altele nu prea plăcute. Și este ușor să spui că totul este ok când viața e frumoasă. Nu la fel este când viața “te lovește”. Atunci când durerea din piept e surdă, când inima se zbate și parcă ar pleca departe…atunci îți trebuie mult curaj să spui că e ok.

E ok când totul e frumos. Pentru că poți zâmbi.

E ok și să nu fii ok. E ok să fii pierdut câteodată. Pentru că atunci viața te provoacă să redescoperi cine ești.

E ok să suferi, pentru că te va face mai puternic.

E ok oricum ar fi…pentru că trăiești și doar așa experimentezi viața.

Din păcate, ne lăsăm prinși în vâltoarea vieții și nu ne gândim la ce ni se întâmplă real decât atunci când suntem jos. Și atunci ne pare așa greu să spunem că e ok, pentru că, de fapt, pe drumul spre acolo jos, am renunțat la noi, la lucrurile mărunte care ne fac fericiți și ne dau sepranța că totul va fi bine.

E ok să fii ok, la fel cum e ok și să nu fii ok din când în când. Dar, cu condiția să nu uiți de tine. Cu condiția să nu mai renunți tot la tine… și de data asta să te alegi pe tine, indiferent de situație.

Pentru că…”nu poți aștepta până viața nu mai e grea ca să te hotărăști să fii fericit”!