As traduce asa: “No la drum, mai Ioane!”…sau nu! Mai bine…Dorele! Celebrele Ion si Maria nu mai au rezonanta faimosului, de acum, Dorel. Am plecat si eu la drum cu masina, de la Timisoara la Sibiu. Un drum de vreo 280 km pe care, se pare, nu il poti face in mai repede de patru ore si jumatate.

“Hai mai repede ca se inchide la nonstop!”. Replica reclamei imi suna constant in cap, incercand sa strabat drumurile patriei noastre dragi. Ma gandeam ce mult ma ajuta autostrada vesnic neterminata. Parca lucreaza la ea…Dorel…de unul singur. Ceilalti sunt de meserie “taietori de panglici” la miciile realizari de pana acum.

Mi-am incercat toate talentele dobandite la jocurile cu masini de pe computer. Am evitat multimea de TIR-uri, ale caror soferi n-au nici o treaba cu ceilalti participanti la trafic…ca doar sunt mari, iar posibilitatea unei coliziuni e o constanta. Nici o sansa. Mi-ar trebui foarte multe “vieti”, iar in realitate am doar una.

As mai traduce asa: “Loveste drumul Dorel”…sau mai corect, “sparge-l!” Nu pot decat sa ma bucur ca mi-am cumparat un SUV. Nu simt gropiile asa de tare si nu distrug frane si planetare instant. Le voi distruge si eu, sunt convins, dar sper ca mai incolo. Si ma gandesc ca iarna e abia la inceput, iar asfaltul se va mai distruge.

S-ar putea traduce si asa: “Valea, ba Dorele!” Imi vine sa ma revolt pentru situatia generala de trafic, drum, marcaje si viteza de deplasare. Si fata de nesimtirea sau inconstienta unora, care se “risca”, iti “taie fata” si dispar. Pacat ca nu dispar de tot. Si degeaba, ca nu ne aude nimeni. Ni se flituie in fata…ignoranta, incompetenta (“hai, valea!”), iar motivul ca “la toti ne e greu” parca nu imi e destul.

Dorel e haios, dar nu vreau sa il accept. Nu vreau sa ma identific cu el. Nu vreau sa accept ca, pana la urma, fiecare dintre noi suntem un Dorel, care se zbate de unul singur, in timp ce ceilalti doar fac misto de el.

Jack nu ar fi rezistat in Romania. Poate de aceea e mai faimos celalalt Jack, ca ne mai omoram amarul cu el. Daca era aici, Jack ar fi ascultat de maestrul Ray Charles cand ii spune: “and don’t you come back no more, no more!” Noi, in schimb, suntem aici si ramanem… cu speranta ca totusi ne va mai placea acest super “hit” pe care il traim in fiecare zi.