Unul din drepturile fundamentale ale Universului este ca ai voie sa spui ce vrei. Sa spui sau sa scrii ce iti trece prin cap. Si asta cu responsabilitatea de a nu jigni pe cei de langa tine. Pentru ca si ei au drepturi la fel ca si tine. Nu vreau sa fac acum teoria dreptului, dar am dreptul sa scriu ca am dreptul sa scriu. Ce vreau. Atata timp cat nu lovesc in cineva in mod intentionat si cu rea credinta.

Bun. Si, acum ca am stabilit asta, ma uit “cu drag” la tarisoara mea. Mica noastra Romanie unde avem un numar mare de parlamentari care ne conduce. Mult prea mare si cu totul impotriva vointei poporului. Dar nu vreau sa scriu nici de referedumul al carui rezultat nu s-a pus in practica. Vreau sa scriu acum de nenicii astia parlamentari care, desi sunt pusi acolo de noi (sau hai sa zicem ca de noi, ca nu vreau sa scriu nici de mortii de pe liste), cu scopul precis de a ne reprezenta si de a ne apara interesele, au cam uitat ce job description au. Adica, nu numai ca nu ne fac vreun bine, ci chiar s-au pus pe facut un mare rau: sa ne mai taie din drepturi. Acela de a ne exprima liberi, egal ca acum se cheama exprimare libera pe o platforma de socializare. Vor ei, musai si musai, sa ne simtim amenintati: amenda mare, ce sa zic! Deschizi gura, nu le place, platesi! Regula de trei simpla.

Am trait o buna bucata din viata mea sub un regim unde cenzura era viata noastra de zi cu zi. Traim si asa o anumita forma de cenzura in viata noastra de zi cu zi de acum: trebuie sa avem grija cum ne comportam, sa nu suparam, sa fim in rand cu lumea…tot felul de cutume cu care am crescut si care mai salasluiesc prin subconstientul nostru. Dar traim. Putem insa sa traim si cu gura inchisa? Cu frica in degetele sa nu apasam literele gresite pe tastatura ca poate iasa propozitia prost si se supara nenea parlamentarul sef? Cu ochii inchisi si ignoranti visavis de ceea ce se intampla? Cat mai putem sa traim asa? Nu foarte mult, cred. Pentru ca nu avem numai drepturi. Avem si instincte. Iar cel mai puternic instinct este acela de a fi liberi si de a ne apara libertatea.

Vine acusi campania. Voi instala iarasi microfoane pentru discursuri frumos creionate de aburit prostimea. Va mai veni cate un candidat spoleit sa se laude cum este altfel decat ceilalti. Va face si el sau ea proba de microfon. “Doi-zece, doi-zece….se aude?”. Ma intreb daca proba de microfon de acum se aude. “Doi-zece, doi-zece. Alo, multimea, va taiem din drepturi! Se aude?”