“- Parinte, am pacatuit! – Stiu, draga mea. Suntem prieteni pe Facebook si am vazut la tine pe wall. – Si ce trebuie sa fac? – Pai…da si tu LIKE la 20 de manastiri.” Mi s-a parut foarte hazliu atunci cand l-am auzit. Banc, ne-banc…pe mine m-a pus pe ganduri. Si, ghici ce: gasesti pe Facebook macar 20 de manastiri.

“Manastire” vine, conform DEX online, de la grecescul “monsterion”, ceea ce inseamna “locuinta izolata”. Daca citesti mai mult, descoperi ca o manastire este “(s. f.) institutie religioasa cuprinzand o biserica si mai multe chilii unde traiesc, potrivit unor reguli de viata austere, calugari sau calugarite”.   Tot timpul mi-am imaginat ca, daca mergi la manastire si te faci calugar, se presupune ca nu mai vrei sa ai de-a face lumea, lucrurile lumesti, obieciurile lumesti. Vrei liniste, pace, o viata de contemplare si “conversatii” cu The Big Boss.

Ce se inatampla atunci cu expunerea asta pe internet? Sa inteleg ca unii calugari, probabil de generatie mai tanara, au inclinatii PR-istice si s-au gandit sa lucreze putin la imaginea manastirii? Au nevoie de clienti noi si incearca o varianta online de promovare? Si, pana la urma, cum a ajuns internetul la manastire? Au site oficial, adresa de email … adica este un calugar care, dupa momentul de rugaciune, are in “fisa postului” sarcina de a verifica mailul, de a posta pe Facebook, de a vedea cate Like-uri au mai strans …

Nu am nimic cu oamenii astia sau cu profilul lor de Facebook, dar mi se pare ciudat sa dau LIKE la asa ceva. Fonetic, LIKE l-am scrie LAIC…care, cu putin accent diferit, ar insemna chiar “lumesc, pamantesc, profan”.  Imi imaginez cum dimineata, la cafea, as deschide Facebook-ul si News Feed-ul s-ar umple de imagini cu gagici, bancuri, chestii faine, muzica si, din cand in cand, cate un profil de calugar, o cruciulita, o bisericuta, poate si o predica.

Doamne ajuta!