Suni pe cineva la telefon si iti arata ca e ocupat. In cel mai bun caz primesti un mesaj in care ti se spune ca e ocupat si ca revine. Iar acel mesaj e presetat standard, ca e prea ocupat sa scrie ceva inapoi. Vrei sa te vezi cu cineva si programul lui este ocupat. Poate gaseste loc undeva in viitorul apropiat sa se intalneasca cu tine. Iar programul tau e si el foarte ocupat. Telefonul iti tot da remindere ca ti-ai planificat din ora in ora cate ceva. Iar putinul timp liber ti-l treci din nou trecand in agenda toate programarile la care ai nevoie de reminder. Sa iti aminteasca din nou cat esti de ocupat. Seara ajungi acasa si esti asa de ocupat cu treburile “marunte” prin casa incat abia mai ai timp sa scroll-ui ecranul telefonului sa vezi cat sunt altii de ocupati sau cu ce. Si te trezesti ca nu ai timp sa mai dormi destul. Te trezesti ca iarasi e dimineata si trebuie sa te trezesti. Si o iei de la capat foarte obosit si…foarte ocupat.

Suna cunoscut? Mie mi se pare ca e asa pentru multi oameni. Si e putin trist. Am reusit sa facem din vietile noastre un mega-program in care suntem mai mereu ocupati. Trebuie sa ne programam din timp si micile vacante din an ca sa nu se suprapuna cu alte evenimente care ne tin pe modul ocupat. Nu mai putem face nimic spontan sau necalculat pentru ca “ocupat” nu ne lasa. Se strica ordinea si nu putem sa amanam nimic. Pentru ca si mai tarziu scrie in dreptul nostru ocupat.

Ne umplem programul cu asa multe lucruri incat nu ne mai facem timp pentru noi. Cei de la serviciu vor sa ne tina cat mai mult ocupati. Si pot sa ii inteleg. Suntem nimic mai mult decat o investitie pentru ei care trebuie sa aduca profit maxim. Iar in timpul “liber” ne ocupam de alte lucruri care trebuie facute incat timpul parca dispare in neant. Si mai si spunem ca nu avem timp. Dar pentru a trai cu adevarat pentru noi si impreuna cu cei dragi cand ne facem timp?

E in regula sa fii organizat. Noroc ca avem tehnologie sa ne facem program. Insa cred ca scopul nostru in viata nu e sa bifam in program butonul ocupat. Cred ca scopul, intr-un final generic, este sa ne bucuram de viata si de ceea ce traim cu adevarat. Iar viata nu se opreste fiindca la noi in agenda locul este ocupat. Ea trece. Si la fel si noi. Iar, cand si daca ne dam seama ca ne ocupam mai mult decat traim, poate atunci viata noastra se schimba.

Tu cat esti de ocupat? Si, mai important, cu ce?