De multe ori am discutat cu prieteni despre biserica si despre cum nu lucreaza la imagine deloc. Sau cum, de-a lungul timpului, a dat-o de gard rau de tot din acest punct de vedere. Cel putin biserica de la noi. Si nu numai cea ortodoxa, traditionala. Si celelalte sunt la fel…in felul lor. Dar la cea ortodoxa ma refer acum, ca e la moda (sau nu!). Macar e la stiri.
Facem un intreg debate pe tema religiei in scoli. Si avem dreptate sa il facem. Nu atat pentru faptul ca cineva detine solutia sau adevarul suprem, cat pentru faptul ca Divinitatea, ca sa-i spunem cat mai obiectiv, ne-a dat un mare cadou numit liber arbitru. Adica, pe romaneasca mea: alege ba ce vrei! Esti liber sa crezi in ce ai tu chef si, functie de denominatia de care te simti mai apropiat, sa vezi la sfarsit ce iese sau unde te duci cand te duci.
Numai ca religia nu spune ca trebuie sa impui celuilalt de langa tine ce trebuie sa faca. E adevarat, gasim la Carte niste indemnuri in acest sens, dar, asa cum inteleg eu, sunt doar indemnuri de a merge si spune si altora despre credinta ta. Nu de a o impune. Iar, in era in care traim, putem face asta in mod civilizat si cu oamenii care sunt curiosi sa afle despre asta. Adica, ai public – ai speech! Nu ai public – au dreptul suprem, venit de Sus, sa nu te asculte!
Eh…putem vorbi mult aici, dar incepusem cu imaginea. In ultimele zile, BOR a facut o miscare “desteapta” si a implicat “personalitati” din viata cotidiana sa isi sustina sau impuna idea de obligativitate a orelor de religie in scoli. Cum s-ar spune la PR: smart move! Nu sunt primii si nici ultimii care au facut mutarea asta. E bine sa arati ca idea ta este impartasita si de altii, chiar sustinuta de ei. Iar, daca publicul larg ii si cunoaste, pare maret de credibil. Adica, ai binecuvantarea Tatalui! Doar ca subiectul e putin sensibil si al dracu de personal. Si ar trebui sa ramana personal. Nu am nevoie de un “cantaret” sa-mi spuna ca e bine sa ma rog. Nu am nevoie de PR pentru asta.
Hai sa aberez putin si sa-mi imaginez cum era daca Tata Mare avea nevoie de PR. Nu cred ca trimitea ingerii sa ne aduca vestile (bune sau rele) la nivel de instiintare….ceva ce oricum se intampla. Intai facea putin de lobby. Veneau carele de foc cu ingeri, parcau la mall, stateau cu noi la o cafea (si povesti) si incercau sa ne spuna ca e mai bine sa fim credinciosi. Faceau si cateva minuni sa ne “cumpere”. Ne vindeau “produsul” Isus poate inainte sa apara pe pamant. Nu cred ca ne atingeau coarda sensibila bagandu-ne in inima o sabie sau trimitand pe noi vreo zece urgii, iar apoi gaseau pe un artist sa ne spuna ca asa e bine!
Nu sunt ateu. Nici nu sunt cel mai bun om religios. Pentru ca nu imi plac formele asa tare. Pentru ca, momentan, cred ca faza asta cu credinta este o chestie interioara si mult prea personala ca sa o pun la cover picture. Cred insa, destul de tare, ca am voie sa cred in ce vreau eu (si sa fiu responsabil pentru asta) si ca nu trebuie sa imi impun punctul de vedere cu forta. Pentru ca si cel de langa mine are acelasi drept. Si cred ca pot sa-l iubesc, asa crestineste…ca la Carte…, chiar daca aici nu e de acord cu mine.
Deci…sigur nu cred ca ar trebui sa punem religia in scoli. In schimb, ar trebui sa punem mai multa religie, pardon….credinta, in biserici. Ar trebui sa fim mai ingaduitori cu cei de langa noi, sa invatam sa traim impreuna fara sa incercam sa ne manipulam reciproc, sa fim cu inima deschisa si sa fim mai buni. Poate mai buni si la PR!