Eu am avut doi tati. Unul l-am avut dintotdeauna si inca il mai am. Fain tip. Cred ca i-am scos mai multe fire albe in cap decat a reusit mama intr-o viata a lor impreuna. Si, totusi, ma iubeste si nu ezita sa spuna mereu “prezent” daca i-o cer….chiar daca uneori nu intelege sau este contra vointei lui. Motzule, multam si te iubesc, chiar daca nu prea ti-o spun. Al doilea tata l-am primit. Nu stiu de ce exact, dar a fost un cadou frumos care a vrut sa mi-l faca Universul. Am invatat multe, m-am format intr-un anumit fel altfel. Acum nu il mai am, dar stiu ca Harry se uita din cand in cand la mine de acolo de printre stele si zambeste. Thank you. Miss you sometimes.

Sunt si eu tata la randul meu. Un sentiment care numai tatii il pot descrie. Acea senzatie care o simti cand ajungi seara acasa si, dupa ce reusesti sa intri cu toate gentile pe usa, auzi de acolo din living un “tataaaaa” care te face sa uiti de toate problemele si sa stii ca ai reusit ceva maret in viata. Da, e cel mai minunat “lucru” pe care poti sa-l faci intr-o viata.

Astazi mi s-a spus ca sunt un tata bun. Probabil unul dintre cele mai faine complimente pe care le-am auzit. Nu am fost intotdeauna asa, dar viata mi-a dat ocazia sa devin unul. Sa apreciez mai mult timpul petrecut cu copilul meu, sa ma joc mai mult cu el, sa il duc la scoala, sa mergem la inot, sa vedem un desen preferat, sa facem un telefon din plastelina, ba chiar sa reusesc sa ii si gatesc (si pe bune, in bucatarie sunt vai de mama mea…..sau de tatal meu, ca sa tin tonul). Si lista poate continua. Si, da, sunt fericit pentru asta.

Eu am avut doi tati. Fiul meu are unul… dar unul care vrea sa faca cat doi! Si care stie ca este si el…un tata bun.