A mai plecat o stea. In engleza i-ar zice star. Da, a fost si un mare star. Dar nu asta conteaza. Conteaza ca, pe multi dintre noi, muzica ei ne-a condus prin adolescenta, prin trairile noastre de atunci. Am crescut cu muzica ei si am simtit-o pana in adancul sufletelor noastre. Dolores nu mai este aici, dar este undeva acolo sus, impreuna cu multi alti artisti faini. Nici nu are rost sa ma gandesc ce concerte sunt pe acolo acum. Trebuie sa fie tare frumos.

Au plecat dintre noi multi artisti. Si sigur ca ne pare rau. Ne e dor de ei. Ne e dor de muzica lor, muzica ce ne-a fost bucurie, alinare sau motiv de visare. Si cred ca asta e lectia cea mai importanta pe care ei o lasa in urma. Dorinta asta de a trai viata in felul lor, in stilul lor, in ritmul lor. Dorinta de a-si trai visele.

Se spune ca muzica ramane intotdeauna cu tine. Gasesti intotdeauna o piesa care sa se potriveasca cu starea ta de spirit. Pentru ca, spre deosebire de alte activitati, muzica este facuta exclusiv cu sufletul. Cu inima. Iar inima este locul unde iau nastere visele. Si, ghici ce, visele nu le prea poti ignora. Poti sa nu le urmezi, dar nu le poti ignora. Atata timp cat inima bate ritmul, la microfonul de voce din fata este intotdeauna un vis.

Tu cand ai visat ultima oara?