Recunoaștem sau nu, suntem vulnerabili. Sub maștile perfect puse de macho-guys sau wonder women, poleite frumos de haine la modă și frizuri mega aranjate, barbuțe draguț tunse la linie și manșete la pantaloni, sau selfie-uri cu buzele strânse, mânuțe prin freze ce lasă privirile ispititoare să se vadă…în spatele tuturor acestor lucruri stau niște oameni vulnerabili. Și nu vorbesc acum de simpatica discordanță între ceea ce arătăm în social media și ceea ce trăim cu adevărat. Diferența dintre fericirea debordantă din postările online și depresia ce o vezi pe stradă. Despre asta altă dată.

Suntem vulnerabili. Suntem vulnerabili în fața unor șefi care ne fac o nedreptate. Suntem vulnerabili în fața cheltuielilor ce cresc, în timp ce banii pe care îi câștigăm sunt tot mai puțini. Suntem vulnerabili când ni se pare că toată lumea o duce bine, mai puțin noi, cei care nu ne mai găsim locul. Suntem vulnerabili când ni se întâmplă un necaz și nu găsim soluții. Suntem vulnerabili atunci când persoanele la care țineai cel mai mult te dezamăgesc atât de profund și atât de la țintă.

Vulnerabilitatea doare și de aceea o ascundem. Ne protejăm. O mascăm. Proiectăm o imagine intangibilă ca să ne ferim de posibile dureri. Ne ascundem de alții. Dar, din păcate, ne ascundem și de noi. Și aici greșim! Pentru că nu suntem autentici. Vulnerabilitatea e parte din noi. E latura aceea sensibilă ce ne face umani până la urmă. E singura bucată din noi care vorbește despre altceva din noi, despre noi cei care suntem cu adevărat. Dar, ne e frică să fim vulnerabili, pentru că ne-o putem lua!

A fi vulnerabil e riscant. Și, totuși, e cel mai frumos “cadou” care îl putem face cuiva. Să-i pui în mâna cuiva totul, tot ce înseamnă tu, chiar dacă știi că va fi folosit cândva împotriva ta. Asta înseamnă curaj…asta înseamnă iubire. Într-o lume tot mai falsă, fiți totuși voi, cei reali! Cineva va aprecia asta cândva și va fi vindecarea pentru toate rănile din suflet!

Fiți vulnerabili!